Demult, pe la scoala generala am auzit de acest muzeu etnografic de la Sibiu, cum ca ar fic el mai mare din Europa. Doar acest aspect m-a facut sa vreau sa-l vizitez. Amplasat in padurea, parcul, sau parcul natural Dumbrava la marginea Sibiului si este practic un fel de Muzeul Satului din Bucuresti insa la o alta scala. Tot acolo este si o gradina zoologica, insa n-am intrat.
In jurul unui lac imens au fost stramutate case si acareturi din toate zonele tarii, fiecare cu specificul ei. Chiar au si zone specifice: pescaresc, apicultor etc. Este atat de mare incat am obosit plimbandu-ne pe acolo si n-am reusit sa vedem chiar totul. Lacul si ideea caselor cu specific este intalnita si la Disney in Parcul Epcot.
Ce ne-a atrasatentia aici: morile de vant imense in care am si urcat:) targul mestesugaresc cu tot felul de produse de artizanat, gazdele din fiecare curte, placintele facute pe loc, mica scena pentru spectacole, dar si sistemul ciudat de taxare la intrare.
Sistemul de taxare, adica tariful de intrare era 15 lei pentru adulti, 4 lei pt studenti(lucky us), 10 lei pentru familii. Si cand vine vorba de familie eu intelegeam si sotul cu sotia, nu?? Prietenii nostri casatoriti au platit 30 de lei intrarea desi erau o “familie” si intreband de ce nu beneficiaza si ei de pretul 10 lei, au primit ca raspuns: Pentru ca n-aveti copii!!!!
Cred ca odata cu Sibiul am intrat intr-o regiune unde placintele cu branza foaaarte sarata si cu ceapa eventual care se faceau intr-o rulota, pe loc, in fata audientei infometate. Despre gust, bune fara ceapa si cu branza putin mai dulce ar fi fost:)
Si sa va explic si cum e cu gazdele aici la Sibiu. Noi, obisnuiti ca la Bucuresti, intri in curte, vizualizezi casa si pleci, am fost luati la rost ca de ce nu salutam cand intram la om in curte:)) Da, un mosulica nu chiar atat de simpatic ne-a mustrat serios ca am luat un mar din copacul lui si ca nu i-am dat binete cand i-am calcat teritoriul. Dansul avea si culturi de legume in gradina, si pusese mere de pe jos pe o masuta pt turisti. Cine sa stie? Ne-am pozat, l-am lasat sa vorbeasca si am plecat mai departe. Cert este ca in alta casa n-am mai intrat sa aflam daca asa este acolo sau doar el facea exces de zel. Oricum interesanta treaba!
Pe mine m-ai facut curios si imi promit mie ca daca nu anul acesta, la anu sigur voi ajunge la acest Muzeu. Cel mai rau imi pare ca am trecut acum 2 ani prin fata padurii in care este amplasat muzeul, am stat 2 saptamani in Sibiu ( la Centrul de dresaj caini) am fost in Valea Aurie dar nu am intrat la muzeu.
acum deja a venit toamna:( mai bine incerci la anul
zilele insorite nu sunt departe! 😀